Tacerea Doare: Roman

Silence Hurts. A Novel.

This book is in Romanian. It is a novel against bullying and abuse.

Tăcerea doare este romanul de debut al scriitoarei Ştefania Ghiţă. ncă de la prima sa carte, Ştefania Ghiţă se arată foarte implicată n contextul social actual.
Cum reacţionăm c nd agresiunea şi hărţuirea pătrund n viaţa noastră? Acest roman caută soluţii pentru asemenea situaţii. De aceea, trebuie citit de toată lumea, părinţi şi copii.
Reproducem un fragment:

- Am fost umilită de nenumărate ori, nsă eram decisă să termin şcoala cu orice preţ. Nu aveam niciun prieten şi toţi mă priveau ca pe o ciudată, fiind mereu singură. ncercam să mi ascund durerea ca tine, făc ndu-mi rău. Credeam că dacă mi fac singură rău durerea va dispărea ntr-o zi. Credeam că voi deveni imună la răutăţile celor din jurul meu. nsă nu a fost aşa. C nd aveam 16 ani am fugit de acasă. Am alergat o noapte ntreagă p nă am ajuns la casa unde locuia o veche prietenă a mamei mele. Am căzut la uşa ei şi mi amintesc că m-am trezit cu nişte m ini bl nde ce mi m ng iau fruntea. A fost prima dată c nd am simţit o speranţă n sufletul meu. Femeia aceea a reuşit să mi dea ncredere n mine şi să mă facă să vreau să trăiesc din nou. I-am povestit tot ce mi se nt mplase şi cumva a reuşit să mi facă rudele să i cedeze ei custodia mea. Durerea nu a dispărut, cu ajutorul ei nsă a devenit mai suportabilă.
Amanda se apropie iar de Christye şi i ntinse m na. Fata i-o luă şi c nd o privi văzu urme de durere, ruşine şi laşitate pe ncheietura ei. Aceleaşi mărci pe care le avea şi ea, tăieturi fine prin care ncercaseră să şi facă rău. O privi ruşinată pe Amanda.
- ncă mi mai e ruşine de ce am făcut. Am tot ncercat să uit de tot ce mi-a făcut rău, am ncercat să las deoparte trecutul, dar de fiecare dată amintirile reveneau şi mă făceau să sufăr mai rău. Am avut norocul să nt lnesc o fată minunată care m-a ajutat să trec peste problemele mele. Am ncetat să mi mai fac rău singură şi am acceptat să vorbesc despre problemele mele cu prietena mea, care m-a ascultat mereu şi nu m-a obligat să dezvălui mai mult dec t eu voiam. P nă acum ceva timp am crezut că eram vindecată de acele răni invizibile. Dar ele mi-au arătat ncă o dată că sunt prezente n mine şi m-au făcut să mi dau seama de faptul că tăcerea doare. Mă apropiasem de cele două persoane care m-au ajutat şi m-au ascultat c nd aveam nevoie, nsă rănile care mi făceau cu adevărat rău le nchideam ad nc n minte, crez nd că uit de ele dacă nu le menţionez. Am refuzat să vorbesc despre adevăratele mele probleme şi nu mi-am dat seama că acest lucru mi făcea rău.