Pasari Migratoare: Versuri

Migratory Birds. Poems

This book is in Romanian. It is a poetry volume by Veronica Stănei Macoveanu, an important Romanian poet.

Această ediţie a cărţii este publicată special pentru rom nii din diaspora.
Citiţi cărţi n limba rom nă Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.
Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării n care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional.

Veronica Stănei Macoveanu are o voce lirică distinctă, cu o viziune filosofică personală ce integrează Omul n Univers. Prin această integrare, se armonizează vibraţia telurică, limitată n timp şi spaţiu a fiinţelor („păsări ncarcerate de zbor") cu dimensiunea spirituală, misterioasă şi ne ngrădită, care ne redă divinităţii. n poezia sa, „efemerul şi eternul" se caută şi se mpletesc ntr-o permanentă ncleştare („zbatere," cum o numeşte poeta), ngemăn ndu-se printr-„o lacrimă de penitenţă."
n volumul de faţă, Păsări migratoare, poeta trăieşte durerea visurilor ne mplinite, a proiecţiilor mentale nematerializate, a iubirii - anotimp irepetabil, care, odată manifestat, răm ne suspendat n amintire, ntr-un etern al sufletului, simbol al melancoliei, „frumuseţea rodului toamnei." nsă această durere şi melancolie se echilibrează prin puterea credinţei, poeta fiind convinsă că tot ceea ce este lumesc are şi o aură divină şi, chiar şi atunci c nd „Dumnezeu uită să-şi mai m ng ie fiii," există o ieşire din zbuciumul lumesc.
Dumnezeu şi Iubirea superioară sunt şi n acest volum, ca n cea mai mare parte a creaţiei poetei, datele fundamentale ale existenţei, manifestarea superioară a Universului. Eul liric vede totul ca pe o explozie a Iubirii, ce nfrumuseţează viaţa, iubirea fiind „transfuzie de s nge divin."
O altă entitate ce străbate orizontul liric al Veronicăi Stănei Macoveanu este Lumina. Văzută ca „mierea divină," lumina este dovada prezenţei permanente a lui Dumnezeu printre oameni, este manifestarea plenară a ocrotirii dumnezeieşti de care se bucură omenirea. Lumina este o prezenţă at t n afara noastră, c t şi n interior, forma spirituală şi cea materială a luminii form nd un tot indisolubil. n acest fel, opusul luminii nu este ntunericul, ci necunoscutul (v. poezia „Comorile nfloresc nemuritoare").
De multe ori, n versurile poetei se simte un fel de naivitate, care este aura bunătăţii şi a toleranţei, a căldurii sufleteşti de care sunt mbibate versurile. Un exemplu: „Să cer iertare? / Să cer iertare pentru că-i iubesc? / Că iubesc omenirea cea plină de păcate, / cea plină de greşeli." Este forma pe care o mbracă dragostea faţă de semeni a acestei poete de mari profunzimi, nţelegerea faţă de slăbiciunile fiinţei umane şi faţă de greşelile pe care omul le face n nevoia lui disperată de echilibru şi de divinitate.

Vasile Poenaru