Odaie Sub Cer: Versuri

A Room below Heaven. Poems

This book is in Romanian. It is an excellent poetry volume by S nziana Batişte.

Această ediţie a cărţii este publicată special pentru rom nii din diaspora.
Citiţi cărţi n limba rom nă Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.
Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării n care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional.

Volumul Odaie sub cer de S nziana Batişte se impune printr-o consistenţă tematică şi structurală aparte, sensul prim (şi sublim) al lucrării fiind că n această lume dominată de „confrerii bizare/ ierarhii/ neanturi spornice/ urzind hilar" singurele mijloace de supravieţuire şi izbăvire răm n Creaţia şi Iubirea. Iată, aşadar, cele două teme fundamentale ale cărţii.
Premiza de la care porneşte poeta: pentru a re nvia ntr-un nou „poem," e nevoie ca mai nt i cuvintele „să moară," astfel, naşterea / nfăptuirea artei put nd fi echivalată, practic, cu miracolul nvierii.
Volumul este deschis de un necruţător Argument, cuprinz nd o panoramă acidă a deşertăciunii lumii (condusă de acele „confrerii bizare" şi „ierarhii," animate de un „demonism scabros"), urm nd cele trei secţiuni: T rziu, cuvintele; Edicte; respectiv, Odaie sub cer.
...]
Al treilea ciclu al volumului poartă chiar titlul acestuia, Odaie sub cer, cuprinz nd 33 de poeme. Titlul ne sugerează o predilecţie pentru spaţiile largi, deschise ale naturii. Tema centrală a poemelor este aceeaşi, iubirea surprinsă ntr-o multitudine de ipostaze.
O astfel de ipostază consideră iubirea un vis al lui Dumnezeu care, „azv rlindu-se n lume," s-a materializat n bărbat şi femeie deopotrivă, prin iubirea lor Creatorul sf rşind prin a se iubi pe sine, prin a-i fi dor de sine nsuşi. Astfel, dragostea dintre bărbat şi femeie nu este dec t o materializare a iubirii de sine a Creatorului, deci iubindu-ne, noi nşişi fiind ntruchiparea Domnului, l iubim pe Dumnezeu unul n celălalt: „Dumnezeu - se - doreşte/ De sine nsuşi i-e dor/ Dorul dorului fără nume/ Răstignit n trupul cel muritor// Bărbat şi femeie anume" (concluzia ar fi că dacă noi, oamenii, ne iubim, ni-l putem imagina şi pe Dumnezeu fericit - ca să-l parafrazăm pe Albert Camus din Mitul lui Sisif).
„Odaia" de sub cer, acest refugiu al solitudinii, se va umple pe parcursul poemelor de diverse elemente definitorii, precum colinele şi cerul (sau „mănăstirea aerului"), izvorul şi marea, spectacolul primăverii ori nostalgiile toamnei, ninsorile şi c mpia ngheţată, bivolii (aceste „certitudini pe patru picioare"), banalele pietre ori cireşele amare. Ca univers intim, ea are o dublă menire, devenind lăcaş al nsingurării, n acelaşi timp adăpostindu-ne şi ocrotindu-ne de lume şi de rele n mijlocul unui oraş defil nd „ n haine strălucitoare" „Odaie sub cer/ Perdeaua zbăt ndu-se/ Ating nd uşor cărţile/ Pe care nt rzie o rază fragilă."
Ladislau Daradici