Nu sunt eu

O zi calda, din anotimpul cireselor. Lumina era frumoasa, desi cerul era acoperit. Un pic. În ziua în care am îmbatrânit, am adormit un pic pe banca, la um - bra. Si am visat un vis nemaivisat. În ziua în care am îmbatrânit, citeam o carte nemaicitita. Mi-a placut.

În ziua în care am îmbatrânit, am zâmbit si m-am sprijinit de bratul oferit de un tânar binevoitor: – Va pot ajuta, doamna? m-a întrebat politicos si zâmbitor. A fost frumos. În ziua în care am îmbatrânit, am plâns. Un pic. Stiu eu de ce. În ziua în care am îmbatrânit, am obosit un pic. Am respirat greu si m-am rezemat de un copac. Am respirat si am uitat unde am plecat. Si-am râs, nu stiu de ce. A fost frumos. În ziua în care am îmbatrânit, mi-am amintit de mama si de tata. De parcul Cismigiu. Si de vecinii din curtea alaturata. Si de o fetita mica, slabuta si miorlaita. În ziua în care am îmbatrânit, am mâncat înghetata pe saturate. Si am cântat cântece frantuzesti. În ziua în care am îmbatrânit, a fost frumos.