de Prin Parcari Adunate: Roman Autobiografic

Stories from Parking Lots. An Autobiographical Novel

This book is in Romanian. It describes situations a truck driver in Europe faces almost every day.

nceputurile

Totul a nceput n anii de liceu. Ajutat puţin de destin, am fost admis la Liceul Auto Traian Vuia, din Galaţi. P nă atunci, pentru mine, camioanele erau nişte maşini imense, imposibil de condus şi totul mi se părea foarte greu.
n anul absolvirii, 2004, am obţinut şi permisul de şofer profesionist. Cum era n acele vremuri, ntr-o singură zi am obţinut toate categoriile. A fost cea mai mare realizare din viaţa mea, p nă n acel moment.
Dar, p nă la 21 de ani, am profesat altceva: puţină distribuţie, puţină taximetrie, oricum, tot şoferie. La v rsta de 20 de ani, cum era la modă, am plecat, n străinătate, mai exact n Italia. Cu visele n rucsac, am pornit ntr-o nouă aventură n viaţa mea.
Eram cu g ndul la vecinul meu de bloc, care era şofer de camion n Italia. l vedeam n fiecare an, mai exact n luna august, c nd venea acasă cu maşină frumoasă şi bani, povestindu-şi aventurile lui. Mi l-am fixat ca ţintă, să-l ajung şi să fiu şi eu ca el.
La 21 de ani şi vreo 3 luni, ţin minte şi acum, am avut primul interviu pentru a mă angaja ca şofer.
Nu ştiu ce a fost n capul meu, dar ştiu că a fost una dintre cele mai fericite zile ale mele. Firma era una mică, de familie, cu 3 camioane. Patronul se numea Gilberto.
Nu ştiu ce a văzut la mine, dar mi-a zis că a văzut ceva special. Şi acum mă ntreb, oare ce a văzut?
El m-a iniţiat n meseria asta. Dar iniţiat e mult spus.
P nă n acel moment nu mai pusesem m na pe un camion. Doar cel din şcoală, un Saviem din '74, pe care l porneam cu făclia c nd era frig afară.
M-a pus să aleg cu ce vreau să plec. Puteam alege, că aveam de unde. n parcare erau 4 camioane. Primul la care mi-au fugit ochii era un Stralis nou, albastru. Din prima mi-a zis să-mi iau g ndul de la el, deoarece e al lui. Mai rămăseseră 3 variante: un camion cu remorcă, Turbotech, manual, sau celelalte două Eurotech, unul galben şi unul alb, cap tractor şi remorcă.
Bine nţeles, am ales Eurotech-ul cel alb, deoarece culoarea galben nu-mi place, iar celălalt mi se părea prea complicat de condus.
Apoi, mi-a spus că duminică seara să fiu n curte, că plec n cursă. El mi va ncărca remorca.
Deci, am fost n extaz. Eram cel mai fericit din lume. n sf rşit, deveneam şofer pe camion. Apoi m-a luat n birou şi a nceput să-mi explice detaliile.
Prima mea cursă era Treviso-Zaragoza şi ncărcare n zona Madridului, pentru Padova.
mi desenase ce drumuri să fac, unde să mă opresc, cum să plătesc autostrăzile, unde să bag motorină.
Apoi mi-a picat fisa: eu plec singur
Nu-mi venea să cred. Ţin minte şi acum cuvintele lui:
„Dacă vrei să devii şofer pe camion, asta e şansa ta.

Cosmin Vicenţiu Chiriţă (Florin Alin)

Citiţi ce s-a nt mplat n continuare... comandaţi cartea acum