Azaplar: Proza Memorialistica

AZAPLAR, a Tatar-founded village in Dobrogea, Romania

This book is in Romanian. It is a collection of short stories based on events in the author's childhood.

Extrase din Cuv ntul nainte al lucrării:

Viaţa unui scriitor seamănă cu căile unui labirint. Fiecare cale ntortocheată din acel labirint ascunde o poveste. n memoria-labirint a unui scriitor se ascund multe poveşti. Ici-colo mai dai de c te o uşă, dinaintea căreia scriitorul şi v ră mai nt i personajele, aştept ndu-le afară, să le asculte mai apoi povestea. Multe nu se mai ntorc. Se rătăcesc pe acolo şi nu mai ştiu să iasă. Atunci mă imaginez n satul meu dobrogean, Azaplar (cunoscut ca satul chinuiţilor), ca pe vremea copilăriei, n cimitirul turcesc, c nd cutreieram cu sfială printre crucile din piatră, ce aveau cioplite deasupra un cap acoperit cu un fel de turban. Nu toate crucile erau aşa. Pe cele cu turban le băteam cu palma peste creştet, strig nd la ele: "Mă Ieşi afară şi spune-ne cine eşti, şi care e povestea ta " Nimeni nu ieşea din morminte, şi nu-mi răm nea dec t să le imaginez poveştile, căci - nu mă ndoiam la vremea aceea - fiecare şi avea povestea lui. Aşa cum avea povestea sa, Negip Hagi Faz l, poetul tătar ngropat aici. Retras n colţul de l ngă sobă, fie iarna sau primăvara, o tot iscodeam pe mama (avea locul ei acolo, c nd torcea l nă la fus, cu furca-n br u), iar de nu aflam mai multe, căutam n lectura cărţilor, să aflu o poveste care să o nlocuiască pe cea a tăcutelor turbane din cimitir. Nu-mi imaginez pe cineva care să se poată lipsi, la v rsta copilăriei, de lectura basmelor sau a poveştilor. Eu am nţeles că nu poţi fi copil cu adevărat dec t n căsuţa n care te-ai născut, n mijlocul alor tăi. "A fi sau a nu fi ," aceasta-i ntrebarea. ntrebarea decisivă a lui Shakespeare. Ce fiori să-ţi dea cutremurătoarea frază, atunci c nd luciul sabiei nu-ţi dă de nţeles şi n care s nge se va oglindi?
...] Homer nu cutezase a pune aripi oamenilor, precum zburau zeii, de pe păm nt, napoi n Olimp. Kafka, aşijderea. n schimb, inventase uşa interzisă. Adusese o c ntare omului, aşa cum nu cunoscuse nici Iason c nd adusese din zări l na de aur. "Numai c ntările sunt nepieritoare n veac" - scria Ovidiu, n "Dragostea Corinei." n "Caietul de vise" (cap. 17, din "Un om norocos" a lui Octavian Paler), autorul se pomeneşte că, povestind viaţa sa unui necunoscut, acesta i spune la un moment de tăcere: "Povesteşte mai departe... altfel vei muri." Să se fi g ndit la Şeherezada? Dincolo de uşa interzisă, auzim povestea celui fără niciun drum de ntoarcere, poveste pe care eu n-am mai apucat-o (ca trăitor al satului meu) p nă la capăt..., căci soarta mi-a hărăzit alte căi pe care să mă pierd n lumea largă. ntoarcerea mea n satul copilăriei e tocmai calea pe care va trebui să o străbat prin acest labirint, pentru a mă nfăţişa cititorilor cu povestea scrisă.

Tudor Cicu