Singuratatea singularita?ii

?i ramânea ?i problema fricii. Ea tindea cel mai ostentativ sa dea dreptate trezi?ilor, ea singura fara nicio posibilitate de a fi explicata. De ce aveau frica de întuneric? De ce nimeni nu strabatea coridoarele negre de unul singur? Nu exista vreun pericol, totu?i indivizii tindeau sa se grupeze în bezna. Macar doi, niciodata unul singur. Simpla prezen?a a altuia oferea un confort suficient pentru a înfrunta ceea ce unuia singur îi dadea fiori. De ce avea asemenea condi?ionari o forma de via?a care se nascuse în bezna?

“Povestirile lui Alexandru Lamba abordeaza teme care-i preocupa pe scriitorii de science-fiction la nivel mondial. Incitante ?i bine scrise, textele din aceasta colec?ie au astfel ?i meritul de a pune umarul la sincronizarea literaturii române de gen cu cea din spa?iul occidental.” (Marian Coman)