Primele mele decoruri - Manual de scenografie

Meseria "arhitectului de teatru" care imaginează, desenează și apoi nalță decoruri este plină de contradicții. Pe c t de solicitante și amănunțite sunt planurile sale, pe at t de trecătoare sunt volumele asamblate conform acestora. Ele durează c t durează și spectacolele. n vreme ce meșteșugul artistului plastic nu are nicio legătură cu artele performative (actoria, regia, coregrafia), scenograful trebuie să le stăp nească pe toate acestea. El este artistul din afara cercului actorilor conduși de regizor, fiind n același timp mereu n mijlocul lor. Nedescurc ndu-se deloc n lumina reflectoarelor, pe o scenă expusă unei săli pline, scenograful este artizanul ntregului spațiu al acesteia naintea intrării publicului. Deși niciun spectator nu-l va zări vreodată printre volumele nchipuite de el, aerul colorat de filtrele profilurilor și fresnelurilor, care-i inundă construcțiile nfățiș ndu-le, va fi cel pe care toată lumea l va respira, actori și spectatori, pe toată durata spectacolului. De aceea, artistul cel mai puțin băgat n seamă și căruia i se spune de multe ori "scenarist" este primul invitat de către regizor să facă parte din distribuție, mai nainte chiar de mpărțirea rolurilor principale. Scenograful este primul chemat la atribuirea sarcinilor și ultimul primit la culesul laurilor.

"Manualul" de față este mai degrabă al meșteșugarului dec t al artistului profesionist. Meseria de scenograf doar se bazează pe cunoașterea meșteșugului. ntruc t ea pretinde și talentul, inspirația, și exercițiul constant al căutării. Iar dacă ultimul se poate nvăța, primele se distribuie (sau nu) gratis și complet nedemocratic.