Ophanim

„Mi-am dat seama, în timp ce scriam cartea asta, ca ea s-a nascut dintr-o uimire ?i dintr-o inadaptare. Stau, ca un copil crescut de lupi, gasit din întîmplare ?i adus în jungla societa?ii, ?i ma uit cum atît de mul?i oameni alearga fara zabava dupa excep?ional, dupa extraordinar. Dupa altfel. ?i-n goana asta, se-ndeparteaza din ce în ce mai tare unii de ceilal?i, pentru ca fiecare vede-n felul lui altfelul. E greu de tradus în bataile de inima ale aproapelui. Dar cu cît omul alearga mai tare spre excep?ional, cu atît bucuria se-ascunde de la fa?a lui. Apoi, orice mica reu?ita a devenit super sau geniala. Poate pentru ca omul are nevoie, în fuga lui cea mare, sa-?i presare drumul cu stele. Nu din alea obi?nuite, ca-s greu de cules. De fapt, imposibil. Unele mici, din chirpici. Ce lume mare! Numai buna sa fie iubitoare. Dar ca sa fie, are de (re)gasit tandre?ea." Ana Barton