Kalist Monahul: Ucenic Al Sfantului Nicolae Velimirovici

"Am avut mare iubire față de Dumnezeu și față de oameni, și de aici am primit putere să mă lupt pentru ceea ce am socotit eu că mi este de trebuință n viață. ...] n viața mea am căzut adesea, dar după aceea m'am ridicat și m'am luptat, am nțeles că viața este o luptă și că aici, pe păm nt, omul nu are liniște." Aceste cuvinte, cel mai probabil rostire/scriere autentică a Părintelui Kalist (1896-1991), parte dintr-un testament spiritual al său, cuprins n partea finală a cărții de față, sintetizează cel mai bine conținutul și rostul ei. Deși redactată la persoana nt i singular n ntregime, ea nu se ncadrează n tiparul autobiografiilor, ci n cel al romanelor cu elemente biografice. Autorul - un laic S rb - și-a ntocmit scrierea pe multe mărturisiri personale ale Părintelui, pe care l-a cunoscut ndeaproape. De altfel, este ușor de remarcat acest lucru n iconomia textului, anume faptul că stilul monahicesc al Părintelui - cum se poate ușor identifica n fraza mai sus citată - diferă de stilul laic al autorului cărții. De asemenea, modul cum au fost preluate și redate n scris relatările Părintelui celui ce, de mic a fost m ndru și ncăpăț nat" trădează nu arareori st ngăcia dogmatică a autorului, străin de profunzimile nvățăturii de credință Ortodoxă, fascinat nsă de personalitatea Părintelui Kalist.