Fata Morgana: Poezii

FATA MORGANA. POEMS

This book is in Romanian. It is Professor Corneliu Neagu's first volume of poetry-lyrical approaches of timeless poetry themes in very beautiful language.

Această ediţie a cărţii este publicată special pentru rom nii din diaspora.
Citiţi cărţi n limba rom nă Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.
Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării n care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional.

Volumul de versuri Fata morgana ne dezvăluie un poet format, cu o viziune lirică nchegată, puternic evocatoare. Temele sunt cele perene - trecerea timpului, soarta umană, drama vieţii de zi cu zi, iubirea, relaţiile cu ceilalţi. Poetul foloseşte versificaţia clasică, realiz nd admirabile poeme, muzicale şi surprinzătoare prin alegerea cuvintelor celor mai neaşteptate.

Reproducem c teva poezii din volum:

TOAMNA

Sosit-au grele ploile de toamnă,
şi peste noi se lasă ceaţa deasă,
ce poţi să faci dec t să stai n casă?
O, Doamne, tristă e această toamnă
Şi curge peste noi at ta ploaie
Ne rugineşte floarea din fereastră,
au ruginit şi cele puse-n glastră,
iar răsuflarea parcă ni se taie.
Iar zilele se scurg ncet, haine,
şi după ce a curs at ta ploaie,
p nă şi g ndurile se nmoaie
şi se revarsă trist, peste destine.

Dar ce frumos este aici, la tine
Nici nu g ndesc să plec la mine-acasă,
c t fi-vom am ndoi, nici nu mi pasă
De vrea, mă poate căuta oricine,
dar nicidecum nu voi ieşi din casă,
căci ploile de toamnă nu mă lasă
şi-apoi, aici mi este at t de bine.

Ne vom iubi, mbrăţişaţi n noapte,
vom alunga din trupuri vremea rece,
şi, ncălzindu-ne cu calde şoapte,
nici n-o să ştim cum toamna asta trece.
Din dragoste vom face primăvară,
vom arunca pe geam povara ceţii
şi vom lăsa ca tainic să transpară,
din noi, un nesf rşit izvor al vieţii.

ROD TRUDIT

Din colţul ei, făr ma de săm nţă
nu mai putea cerşi a ploii milă,
nici suverana soarelui căldură.
Din foamea adunată, str ns, n coajă,
a ncolţit t rziu doar ură.

Copiii mei, c nd veţi culege spice,
nu căutaţi doar roade miruite
Şi nu striviţi, nicicum, n false glume,
ce s-a născut, trudit, trec nd prin vreme,
dintr-o săm nţa fără nume

RUGĂ T RZIE

Mai lasă-mă să visez doar o clipă
chipul tău ntors n trecut,
eternă povară rămasă
sub ochii-mi ntinşi fără margini
şi buza crispată-n sărut.

Mai lasă-mă să visez doar o clipă
mersul tău solitar,
ncet lunec nd prin ureche,
c nd somnul mi m ng ie ochii
şi g ndul devine hoinar.

Mai lasă-mă să visez doar o clipă
umbra ta fără sf rşit,
de-a pururi pereche străină,
tăcut lunec nd l ngă mine,
ntinsă sub pasul grăbit.