Draga via?a

„Gândul ca a? fi putut-o sugruma pe sora mea mai mica, adormita în patul de sub mine ?i pe care o iubeam mai mult decât orice altceva pe lume. Nu o nebunie salbatica, ci una aproape în joaca. O sugestie lene?a, somnoroasa, mali?ioasa, care parea sa a?tepte acolo de multa vreme.“ Acolo, adica în pivni?a întunecoasa a fiin?ei.

Gânduri ce?oase, impulsuri obscure, vinova?ii fara vina, acuza?ii difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resim?ite ca reac?ie fireasca. Benign demonism infantil, dincolo de logica ?i de orice explica?ie.

?i totul în caruselul Rela?iei, cadrul obsedant al acestor istorii de via?a amara, pestri?a, derizorie. Rela?ii între parin?i ?i copii, surori ?i fra?i, bunici ?i nepo?i, unchi, matu?i, vecini. Cu avorturi, adultere, accidente, sinucideri, apendicite, bovarism, sex aiurea, decizii pripite de nunta ?i despar?ire. Gelozie între surori, ura feti?ei fa?a de predicile mamei, Parkinson ?i Alzheimer, Toronto ?i Vancouver, baluri provinciale, paralizii, primele fantazari erotice ale vârstei nubile, rochia mamei, azilul, recuperari sentimentale dupa jumatate de veac, „apologia vie?ii neinhibate“, dar ?i rigorile inflexibile ale unui mediu intens irizat religios.

Pe scurt, via?a. Mai precis: draga noastra via?a. Cea pe care adesea uitam s-o traim, necum s-o mai ?i gândim.