Oameni din Dublin

„Toate povestirile sunt fragmente ale condi?iei umane, dramatice prin lipsa lor de speran?a, din via?a apasatorului Dublin: au ca personaje oameni simpli, cu vie?i pline de greuta?i ?i de frustrari, cu to?ii prin?i în mecanismul necru?ator ?i impasibil al ora?ului. Joyce a?a vedea Dublinul ?i despre asta voia sa scrie în povestirile sale: «Inten?ia mea a fost sa scriu un capitol din istoria morala a ?arii mele ?i am ales Dublinul ca scena pentru ca ora?ul mi-a parut a fi centrul paraliziei. Am încercat sa-l prezint publicului în patru ipostaze: copilarie, adolescen?a, maturitate ?i via?a publica». Povestirile vorbesc, în fond, despre înstrainare ?i ratare, despre limitele umane, despre felul în care via?a cu circumstan?ele ei, simbolizate aici de marele organism al ora?ului, subjuga ?i macina destinele oamenilor.“ (Marius Chivu)