Voica. Pontiful

„Între Voica ?i Pontiful s-a scurs o jumatate de secol de istorie, de via?a, de crea?ie; în ace?ti ani, Henriette Yvonne Stahl a trait numeroase evenimente dramatice, ale istoriei române?ti ca ?i ale destinului personal, a scris câteva car?i – nu multe –, dar nu s-a schimbat în esen?a. «Domni?oara» s-a maturizat, a devenit o femeie cu o personalitate puternica, dominata de setea de cunoa?tere, pe care ?i-a descoperit-o citind car?i de filosofie, dar ?i de ini?iatica, ezoterism, mistica, ocultism. Dintre scriitori, cel mai apropiat i-a fost Dostoievski. O experien?a a extazului, a «rapirii» într-o alta dimensiune, pe care marturise?te a o fi trait în anul 1933, a motivat-o sa caute experien?e extraordinare ?i oameni cu puteri neobi?nuite, «ini?ia?i», frecventând de atunci cu asiduitate vindecatori, telepa?i, hipnotizatori, vraci, cunoscatori ai cabalei etc. Din acestea s-a nutrit arta ei de a crea o tipologie umana atipica, personaje bizare, psihologii abisale, care o situeaza în prelungirea esteticii romantismului.

La capatul lecturii a doua romane atât de deosebite prin problematica lor, opera unei scriitoare prea pu?in cunoscute azi î?i dezvaluie nota ei de pregnanta originalitate, de atrac?ie pentru personaje ?i fapte care ies din sfera cotidianului. Henriette Yvonne Stahl e o prozatoare care se cite?te cu placere ?i interes.“ – Elena Zaharia-Filipa?