Cand Eterna a aparut pentru prima oara, lumea se afla inca in plin haos biotehnologic. Descoperirea moleculei Chronosyn parea o stire de ziar, un miracol medical"e; intre altele. Dar romanul a intuit, inaintea sociologilor si filosofilor, nu doar consecintele stiintifice, ci si cataclismul etic, politic si intim pe care nemurirea selectiva"e; l-ar aduce.Citit atunci, Eterna parea o distopie. Citit astazi, la jumatate de secol distan?a, romanul are aerul unei profe?ii. Nu pentru ca evenimentele s-au confirmat punct cu punct, ci pentru ca intrebarile lui ramn acelea?i: Ce se intmpla cu iubirea, cnd partenerii nu mai imbatrnesc impreuna? Ce se intmpla cu politica, atunci cnd unii traiesc in cicluri de patru ani, iar al?ii in cicluri de patru secole? Ce se intmpla cu sensul, atunci cnd moartea marele garant al nara?iunii dispare?Astazi, cnd ideea nemuririi e inca negociata intre laboratoare ?i parlamente, Eterna nu e doar un roman. E un avertisment. O amintire ca via?a nu se masoara in ani, ci in ardere. ?i ca uneori, a muri e forma suprema de libertate.Prof. dr. L. M., Institutul European de Filosofie Aplicata, Geneva, 2076