Cap de Lut: Roman

A CLAY HEAD

This book is in Romanian. It is a novel about a Romanian girl living within a Gypsy community. A captivating book.

Iată ce ne spune autoarea cărţii despre romanul Cap de lut:

P>Se spune despre creierul uman că are capacitatea de a păstra toate datele de care avem nevoie pentru a funcţiona, dar adeseori nu ne amintim dec t secvenţe trecătoare din anii petrecuţi n trecut.
Uneori nsă, pentru cei norocoşi, viaţa poate oferi un şoc sau un eveniment neaşteptat, care poate trezi şi cel mai ameţit dintre indivizi şi care poate oferi un nou curs existenţei, o nouă posibilitate de evaluare a sinelui. Printre aceşti "norocoşi" mă număr şi eu astăzi, şi nu pentru că am scris această carte şi nici pentru că am reuşit să o duc p nă la bun sf rşit, ci pentru că m-am regăsit prin actul scrisului de la prima p nă la ultima pagină. Ultimul punct pe ultima pagină a fost cel mai greu, iar zilele ce au urmat şi mai grele, pentru că deja duceam lipsa ndeletnicirii de fiecare seară.
Nu ştiu exact c nd s-a produs "şocul" meu sau poate l ştiu şi l vreau anihilat dar, cu toate acestea, apreciez şi binecuv ntez momentul c nd Dumnezeu s-a uitat spre mine şi s-a hotăr t să mi ofere o altă viziune, o recunoaştere a ceva ce poate eu fixam cu ochii de prea mult timp, pierz nd astfel din context şi din culoare.
Ca orice individ am anumite amintiri de neegalat, amintiri trăite doar de mine, solitar, ntr-o grădină cu multe flori, n bătăile clopotelor şi zumzăit de albine. Aceste amintiri se petrec mereu n verile copilăriei mele, n vacanţele călduroase, c nd singura mea dorinţă era să fiu lăsată la măicuţa mea (Macrina) la mănăstirea Văratec din Judeţul Neamţ şi c teva săptăm ni la bunica (Agripina) n Ruginoasa, satul n care s-a născut mama mea. Aceste amintiri ale mele sunt at t de puternice, nc t simt şi acum mirosul de măr verde din livezi, de gutui pe şifonier, de bujori roşii şi aplecaţi, de puf de pui de găină abia ieşit de sub cloşcă, de ulei de candelă l ngă o icoană. Cu aceste amintiri mi hrănesc at t zilele bune, c t şi zilele grele. Oric nd şi oriunde trebuie doar să mi nchid ochii şi reuşesc cu aceeaşi putere sălbatică, de fiecare dată, să mă transport n lumea mea de atunci, n Eul de dinainte. Acele amintiri sunt rugăciunea mea, cine am fost, cine sunt şi cine vreau să răm n.
Dacă personajele cărţii sunt scorneli ale minţii mele, trăirile eroinelor şi peisajele nu sunt. Cum nsă aş fi putut să redau cuiva dulceaţa acelor ani ai copilăriei mele altfel dec t prin cuvinte, cuvinte ce au curs din mine cu forţa omului ce aşteaptă de mult o spovedanie.
Iar acum, după at ţia ani, alături de fiul meu, căruia i dedic această părticică at t de personală din mine, un singur dor mă cheamă acasă, printre porumbeii Macrinei şi pădurile Elsei. Un dor ce va răm ne mereu un z mbet fugar şi o p lp ire de pleoape. Un dor al inocenţei unui copil ce se pierde prin lume, ca apoi să se regăsească cu adevărat.

Suzănica Petrov