Autoblamarea

Critica de sine este un subiect ve?nic actual ?i reprezinta deseori una dintre principalele probleme care îi aduc pe oameni în psihoterapie, de?i de pu?ine ori ea este identificata ca atare. Pentru majoritatea clien?ilor ea reprezinta o a doua natura, o obi?nuin?a de care nu sunt con?tien?i ?i care se afla în spatele trairilor dificile, mai familiare, cum sunt, de exemplu, anxietatea, depresia, dificulta?ile legate de rela?iile intime, dependen?ele, tulburarile de comportament alimentar, durerea cople?itoare ?i – adesea sub cea mai agresiva forma a sa – autovatamarea ?i ideile suicidale. În carte sunt istorisite pove?tile de via?a a opt clien?i, exemple concludente pentru cele mai frecvente motive de autoînvinuire – parin?ii extrem de severi, bullyingul suferit în copilarie; perfec?ionismul despotic din cultura noastra occidentala contemporana; perpetuele stereotipuri ?i prejudeca?i legate de gen, rasa ?i sexualitate; insistenta promovare a natalita?ii de catre societatea noastra ?i devastatoarea natura a suferin?ei legate de dificulta?ile procrearii; dar ?i efectele nefaste ale unui tip de gândire religioasa fundamentalista. Acestea scot în eviden?a modul în care repetatele critici venite din exterior tind sa se ne afecteze pe nesim?ite sentimentul propriei valori.
Julia Bueno practica consiliere ?i psihoterapie integrativa de mul?i ani. Este specializata în psihoterapia persoanelor ce se confrunta cu probleme legate de infertilitate ?i pierdere de sarcina.


În urmatoarele ?edin?e, am aflat de la Charlotte ca tatal ei o învinuise pentru mult mai multe lucruri decât deteriorarea unei car?i pre?ioase. Ea se putea a?tepta oricând sa fie considerata drept cauza proastei dispozi?ii a tatalui – sigur, era o posibilitate mai mica decât în cazul mamei sau al fratelui sau, dar amenin?area plana permanent asupra celor trei. De?i factorii declan?atori ai mâniei parintelui ei o luau de multe ori prin surprindere pe Charlotte, unul dintre motivele predictibile ale acestei furii era acuza?ia ca nu-i acorda tatalui sau suficienta aten?ie în rarele ocazii în care acesta se afla în preajma ei, sau ca nu-i acorda o aten?ie „de calitate".
Julia Bueno

– De când ma ?tiu, mi s-a spus ca nu exista decât o cale de-a ajunge în rai ?i, daca n o urmezi, e?ti pierdut. Eram o feti?a tare serioasa ?i credeam tot ce mi se spunea. Am mers la o ?coala parohiala a Bisericii Anglicane, care era totu?i o idee mai liberala decât bisericu?a noastra, ?i obi?nuiam sa ma rog pentru colegele mele care nu-l luau în serios pe Dumnezeu în aceea?i masura ca mine. Eram foarte îngrijorata de soarta lor.
– Pare sa fi fost o mare povara pentru o copila.
– Da, era pur ?i simplu oribil. Îmi amintesc ca eram convinsa ca vor merge în iad daca nu vedeau, ca mine, Lumina. Credeam ca eu sunt cea normala, nu ceilal?i. Nu aveam voie sa mi serbez aniversarile ori sa invit acasa copii cu care sa ma joc, nu primeam jucarii drept cadou, nici macar o coarda de sarit. N-am ?tiut nici ce-i aia bautura carbogazoasa sau ciocolata neagra - pâna nu m-am maritat! Nu aveam voie sa gatesc decât cele mai simple mâncaruri.
Julia Bueno

Cuprins
Nota autoarei
Introducere
1. Amprentele vie?ii timpurii
2. „Rautacio?ii"
3. Dezlegata
4. Fii barbat!
5. Când te percepi ca fiind „altfel"
6. Nu unu, ci doi sau mai mul?i
7. Nemarginita bunatate
Pentru aprofundarea subiectului
Mul?umiri
Despre autoare
Referin?e bibliografice.