Ajuta-ma sa nu dispar

În noaptea aceea, în acea prima noapte, m-a strîns în bra?e spasmodic. Eram ca doua fiin?e care se îneaca ?i se aga?a una de cealalta ca sa se salveze. Trebuie ca asta faceam, fiecare avea nevoie de celalalt ca sa nu cada în propriul hau ?i sa dispara. Ajuta-ma sa nu dispar. În mintea mea se facuse întuneric, un întuneric bun ?i nu-mi mai era frica de el. Nu trebuia sa adormim. Trebuia sa ramînem treji, pîna la capatul celalalt al nop?ii. Dar corpurile deveneau tot mai grele. Nu trebuia sa alunecam în somn, nu trebuia sa adormim, cine iube?te nu doarme, tresaream, iar ziua parea tot mai departe, tot mai lipsita de stralucire. Ce ar fi putut aduce, cînd noaptea adusese deja totul, o iubire proaspata ca un le? cald?