Pe drumuri de munte

Adevarat mare poet al naturii, Hoga? a gasit, în sufletul sau plin de credin?a, cuvintele calde ?i vii care sa-i exprime adora?ia. Are descrieri ale firii care sunt imnuri de slava. Dar e blând ?i jovial îndeob?te, ca bunul drume?, caruia îi place calatoria cu tovara?i. E un povestitor iste? care, tot spunându-?i snoave, amintiri, te face sa nu sim?i greuta?ile drumului. In tovara?ia lui hoinare?ti cu drag, în mun?ii Neam?ului, pe poteci neumblate, pe piscuri înfa?urate în raze de soare, prin vai umbroase cu ape gâlcevitoare, prin chiliu?a parintelui Ghermanuta de la manastirea Nichitului, apoi la Agapia, prin valea Sabasei, pe Sestina. Nu ?i se ura?te nici o clipa, ba, la sfâr?it î?i pare rau ca s-a sfâr?it.