Goana nebuna a lumii

În zorii unei zile de vara târzie din 1974, locuitorii din sudul Manhattanului stau încremeni?i, uitându-se cu gurile cascate la Turnurile Gemene. Un funambul misterios alearga, danseaza ?i sare între cei doi zgârie-nori, suspendat la patru sute de metri deasupra pamântului. Pe strazile de dedesubt, o multitudine de vie?i obi?nuite devin extraordinare datorita maiestriei cu care Colum McCann ?tie sa zugraveasca portretul unui ora? ?i al locuitorilor sai.
Un calugar irlandez care-?i înfrunta demonii, un grup de mame care-?i jelesc fiii mor?i în Vietnam, o artista care asista la un accident de ma?ina cu fuga autorului, o bunica prostituata care face tot posibilul sa-?i ocroteasca familia – ?esând laolalta aceste vie?i aparent disparate, alegoria lui McCann prinde via?a în vocile de neuitat ale newyorkezilor, uni?i în mod nea?teptat de speran?a, frumuse?e ?i „delictul artistic al secolului“.
Roman de mare anvergura, cu note sociale pregnante, Goana nebuna a lumii surprinde spiritul Americii într-o epoca de tranzi?ie, de promisiuni enorme ?i, retrospectiv, de o inocen?a înduio?atoare.

„Ca un aruncator de baseball în vârf de forma, McCann schimba permanent viteza, adoptând voci, tonuri ?i stiluri diferite când trece de la o linie narativa la alta... Un semn ca romanul î?i îndepline?te ambi?ia uria?a este faptul ca McCann continua sa introduca noi personaje, legându-le cu îndemânare de cele de dinainte, pe masura ce povestea se îndreapta spre deznodamântul surprinzator ?i profund emo?ionant.“ The New York Times Book Review
„Acesta este darul lui McCann, de a gasi har în suferin?a ?i magie în via?a de zi cu zi ?i de a-l cufunda pe cititor în lumea dezvaluita astfel... Un roman plin de personalitate ?i de stari de spirit diferite.“ San Francisco Chronicle
„O carte fantastica, multistratificata ?i emo?ionanta ?i totodata o lectura extraordinar de placuta. Cine altul decât un irlandez ar putea sa scrie unul dintre cele mai mari romane despre New York din toate timpurile? Con?ine atâta pasiune, umor ?i via?a pura, încât la sfâr?it ve?i ramâne buimaci, ame?i?i, cople?i?i.“ Dave Eggers