Decapodoperizare: Roman

De-masterpiece-ization. A Novel

This book is in Romanian. It is Simona Dăncilă's first published book.

Romanul Decapodoperizare de Simona Dăncilă este o scriere experimentală, foarte originlă, cu multe cuvinte inventate de autoare, ca n romanele lui James Joyce. Cităm un fragment din roman:

Marius se schimbase de parcă viaţa ar fi făcut o gaură n proză şi ar fi suflat iarnă pe acolo, ngheţ nd liniştea trasă de cai verzi pe perete. Da, liniştea mergea liniştită pe perete deşi caii se mpiedicau n dantelele ngălbenite din care emana aer religios. C t de departe se putea ajunge pe perete? Păi, p nă la candelă, care era curată şi răsp ndea aceeaşi lumina albastră, liniştitoare. Telefonul de la NeluNegru l uluise, nu fiindcă era ieşit din comun pe jumătate, ci fiindcă l făcuse să creadă că există iubire. Iubire pentru Ioana, n toate formele, mai ales n formele concrete cum ar fi dorinţa de-a o săruta din nou. Un lucru simplu cu care Marius nu se mai nt lnise p nă atunci, deşi sărutase destul la viaţă lui ncă t nără. Şi, deşi era o banală invitaţie la masă, Marius nt rzie. Iar c nd apăru, ciorbele erau deja pe masă şi a fost mai uşor să salute şi să-i spună Ioanei: „Ce colier frumos ai ," fără că asta să pară mecanică fină, ci o manifestare aproape umană, dacă excludem chestia cu săpunul, căci şi Ioana risca să alunece pe muntele de săpun sidefiu care făcea clăbuci c nd ploua.
- Am auzit că ai renunţat la bursă, i zise NeluNegru ntre două linguri de ciorbă. Ce te-a apucat?
ncerca să pară familiar, dar NeluNegru nu putea fi niciodată familiar, avea un soi de detaşare care te făcea să te simţi mereu neutru. Ce-ar fi putut să i explice Marius acestui om care nu-i era nici naş, nici tată vitreg, nici nimic? S-ar fi ajuns la saturaţie de vorbe şi idei care cu c t demonstrau mai mult că are dreptate, cu at t se ndepărtau mai mult de subiect şi predicat. S-ar fi ajuns la cuvinte de tip „secol," „conjunctură" şi chiar „conjunctivită colectivă," fără ca asta să explice nimic, dec t neputinţa comunicării şi o colecistită veche. Saturaţia. Aşa că Marius făcu pe flăm ndul şi nghiţi cu noduri ciorba plăcut acrişoară de pui. Care pui avusese şi el problemele lui şi le lăsase acolo, n ciorbă, că nu mai avea nevoie de ele. Bine că nu m ncau ciorbă de cuc, auzise că prin Africa se măn ncă aşa ceva, dar nu era sigur. Şi probabil că e bună, iar cucul inofensiv, fiindcă e gratuită. Se chinuia ca să g ndească astfel de t mpenii pentru a nu o zări pe Ioana nici măcar n c mpul vizual pentru că Ioana l enerva. Era de ajuns să-i arunce o privire şi ea creştea fioroasă ca o extraterestră (Ioana chiar e jumate opalină dar Marius nu avea de unde să ştie).