Centrul nu se mai sus?ine

„Totul va desparte: cum spune Bogdan undeva, proveni?i din medii diferite, în?elege?i diferit literatura, crede?i în func?ii diferite ale ei. ?i totusi tot ce va desparte e nimic în fa?a a ceea ce va uneste: credin?a în norul verbal care va învaluie pe amândoi, hipnoza în fa?a zeului camuflat acolo. Va e de ajuns ca ave?i asta în comun; chiar daca totul va desparte, literatura face ca nimic sa nu va poata despar?i. ?i abia asta (dincolo de inteligen?a, cultura s.cl.) e pentru mine impresionant: voi a?i gasit în literatura zeul care uneste — într­-o epoca în care aproape to?i zeii si aproape to?i oamenii nu mai stiu decât sa desparta." Radu Vancu

„Ce-­i desparte nu­i chiar pentru copii. Ernu e posedat de contextul operei si evadeaza în teorie, celalalt e «bolnav» de revela?ia sensului, a textului ca descindere în infernul oricarei frumuse?i. Pentru Ernu, poezia e o problema de via?a si de moarte, pentru Stanescu – «doar» o contaminare. Febrili, scrupulosi, oricum ciuda?i «pentru situa?ia în care ne gasim», vor apela la bibliografii autorizate, la canonul Bloom, la lista Nabokov, cu groaznica retrogradare a lui Dostoievski printre mediocri, le vor accepta o clipa, le vor refuza dupa aceea, se vor enerva, se vor suspecta ca «imbecili», îl vor ironiza pe Nabokov ca mistocar savuros în cazul Dosto, de la Nabokov vor trece la Bulgakov (de ce l­a ignorat), apoi de la Bulgakov la Grossman si Platonov, de la amândoi la criticul literar I.V. Stalin si de aici, mai departe, ajung la Philip Roth, Orwell, Mandelstam – toate acestea pentru ce? Nu pentru triumful lui Gogol asupra lui Joyce sau invers, cu atât mai pu?in al lui Ernu asupra lui Stanescu. Ca în toate povestile bune, nu vom cunoaste sfârsitul acestui «pariu infantil»." Radu Cosa?u