Cei care cumpara stele

„Dupa primele 2030 de pagini, cititorul la început sceptic sau numai blazat din mine ?ia regasit bucuria lecturii. Fraza impecabila, lucrata în filigran, for?a ?i boga?ia imaginilor, exotismul lumii care se ivea sub ochii mei, cu împara?i, astrologi, djinni, alchimi?ti în cautarea pietrei filosofale sau aventurieri calatorind peste mari ?i ?ari, trezeau sim?uri a?ipite, invitau la visare cu ochii deschi?i, reînviau lumea de basm a copilului uitat undeva în departarea anilor.
O poveste desprinsa parca din O mie ?i una de nop?i, fermecatoare, profunda ?i de un pitoresc învolt, rasplatindu?i cu asupra de masura cititorul.“ Petru Cimpoe?u
„Dintro fascinanta galaxie poetica pe care a construito cu migala timp de câteva decenii, Anca Mizumschi ne trimite acum o cometa în proza. Este o carte slefuita ca un diamant, cu personaje enigmatice si încântatoare purtând în ele mistere si drame, doldora de exotisme, dar si de pasarele afective savant construite. Anca Mizumschi ne îmbarca în multiple calatorii pe axe istorice si geografice, între Orient si Occident, între fabule filosofice si experiente onirice… Surprinzatoare, delicioasa prin abundenta de informatii si prin precizia descrierilor, Cei care cumpara stele este un fel de labirint literar scapând tuturor tentativelor de catalogare si din care, hipnotizat de arome si povesti, nu mai vrei sa iesi.“ Matei Vi?niec
„Musa trimisese pâna atunci doua scrisori. Una în care povestea despre porturi cu nume straine, despre stâncile fara numar ale Mediteranei, naufragii ?i pira?i de care auzise, dar care pe ei îi ocolisera; cea de a doua, despre fortifica?iile Genovei, strazi înguste ?i dealuri portocalii ?i noua casa de la Spezia, aflata în construc?ie.
Meryem, vrei sa ?tii ce face fiul tau? Meryem, a scris Musa, vrei sa?i citesc? Numele baiatului venea în valuri mari, care se loveau unele de celelalte ?i ?tergeau literele din cuvinte, inima îi batea din ce în ce mai repede de spaima ca va pierde tot ce era scris în capul ei, dar de fiecare data dadea din cap ca nu. În sinele ei, lumea se îngustase ?i nu mai încapeau alte amintiri. Îi facea rau atâta via?a.“