Adevaruri ?i mituri despre sanatatea mentala

Exista depresie fara lacrimi? Ne confruntam, în prezent, cu o epidemie de autism? Divor?ul le creeaza întotdeauna tulburari grave copiilor? Marijuana creeaza dependen?a? Pradatorii sexuali recidiveaza întotdeauna? Din pacate, miturile despre sanatatea mentala sunt larg raspândite ?i le auzim din nenumarate surse, inclusiv din media ?i din parerile unor oameni fara pregatire în domeniul psihologiei. Cartea de fa?a ne arata ca unele dintre cele mai ferm sus?inute credin?e ale noastre sunt contrazise de descoperirile cercetarilor ?tiin?ifice ?i ne ajuta sa ne formam opinii bazate pe fapte ?i nu pe fic?iuni, conducând astfel atitudini ?i comportamente mai adecvate fa?a de persoanele cu boli mentale.
Hal Arkowitz a fost profesor de psihologie la Universittatea Arizona. A publicat numeroase lucrari despre depresie, anxietate, psihoterapie ?i interviul motiva?ional, fiind interesat de modul în care apare schimbarea în procesul terapeutic.
Scott Lilienfeld este profesor de psihologie la Universitatea Emory din Atlanta. A publicat peste 300 de lucrari despre tulburarile de personalitate, tulburarile disociative, diagnosticul psihiatric, pseudo?tiin?a în psihologie ?i practica psihologiei clinice bazata pe dovezi ?tiin?ifice.

Imagina?i-va un tratament pentru depresie care are urmatoarele calita?i:
• Este la fel de eficient ca medicamentele antidepresive, dar sunt absente efectele secundare.
• Rezultatele terapeutice dureaza mai mult decât cele ale medicamentelor antidepresive, dupa încheierea tratamentului.
• Beneficiile tratamentului se generalizeaza la multe domenii ale vie?ii.
• Cauzeaza modificari în creier cu privire la procesele asociate cu depresia.
• Tipic, trebuie sa fie administrat doar o data pe saptamâna.
• În general, costa la fel sau mai pu?in decât medicamentele.
Suna prea bine ca sa fie adevarat? De fapt, un astfel de tratament exista de decenii, de?i mul?i oameni nu ?tiu de el. Se nume?te: psihoterapie. De ce atât de mul?i oameni nu cunosc aceste fapte?
Autorii
Hipnotizatorul, leganând un ceas de buzunar în fa?a ochilor subiectului, intoneaza încet: „?i se face somn... ?i se face somn...". Capul subiectului se prabu?e?te brusc în fa?a, într-o transa profunda, asemanatoare somnului, ignorând to?i stimulii din jur, cu excep?ia vocii blânde a hipnotizatorului. Lipsit de puterea de a rezista influen?ei hipnotizatorului, subiectul i se supune la fiecare comanda, inclusiv la instruc?iunea de a pune în act o scena suparatoare din copilarie. La „trezirea" din transa, dupa o jumatate de ora, nu are nicio amintire a ceea ce s-a întâmplat. De fapt, aceasta descriere familiara, prezentata în multe filme, cuprinde o mul?ime de preconcep?ii eronate.
Autorii