Când romanii au adoptat genurile ?i tehnicile artistice grece?ti, nu ?i-au imitat în mod servil modelele, ci au creat opere de literatura ?i arta vibrante ?i originale. Acela?i lucru este valabil ?i pentru filosofie, în pofida faptului ca bogata tradi?ie filosofica romana este înca prea des tratata ca o simpla nota de subsol pentru istoria filozofiei grece?ti. Acest volum î?i propune sa reafirme semnifica?ia filozofiei romane ?i sa exploreze „romanitatea” scrierilor ?i practicilor filosofice din lumea romana, straduindu-se sa arate ca romanii, în adaptarea lor creatoare a modurilor de gândire grece?ti, au dezvoltat forme sofisticate de discurs filosofic, conturate de propria lor istorie ?i institu?ii, concepte ?i valori - ?i nu în ultimul rând - de limba latina.

Despre filosofie în Roma veche, nu doar la noi, s-a scris mai putin, în comparatie cu interesul aratat altora din Antichitate sau din Orient. Aceasta, poate, mai cu seama din cauza „vecinatatii” grecesti care, de altfel, îi va fi fost model, de unde prejudecata ca filosofia romana este doar o replica.

Ce-i drept, ca „fenomen originar”, filosofia greaca, deopotriva prin limbaj si prin reconstructii, a modelat-o pe aceea romana. Nici nu se putea astfel. Istoria greaca, atâta de bogata si valoric exemplara prin înfaptuirile ei în ordine filosofica, nu se putea ignora. „Experienta” greaca, de întemeiere, urma sa fie preluata si amplificata. Daca romanii ar fi ignorat-o, repetând ceea ce istoriceste se impusese paradigmatic, nu aveau decât a pierde si ei si Grecia, la urma urmelor, marea cultura greaca nerodind în altele. A?adar, romanii, de la Cicero, la Lucretius, la Seneca, la Marcus Aurelius, dintre cei mai proeminenti, în ordinea filosofiei s-au format la scoala greaca, fara a ramâne, totusi la ea.

Mai întâi, filosofia pentru a fi romana avea nevoie de un limbaj potrivit limbii latine. Cicero, îndeosebi, avea sa faca trecerea de la limbajul specializat al filosofiei în orizont grecesc, la acela latin. În timp, s-a facut trecerea la limbajul primilor scriitori crestini de limba latina, la acela al scolasticii si la acela al primilor moderni. Bacon si Descartes, primul în Anglia, al doilea în Franta. La noi, Dimitrie Cantemir si Samoil Micu au facut trecerea de la latina filosofica medievala, la limbajele „nationale”. A?adar, romanii nu au fost doar mimetici, ei impunând un limbaj care avea sa faca istorie. Mai mult, filosofia romana este atât o continuare a filozofiei grece?ti, cât ?i un mod de gândire substan?ial diferit.

Toate acestea sunt amplu dezvoltate în Filosofia în Roma veche pe care Editura Paideia o ofera tuturor acelora interesati de filosofie si nu numai, cartea având capitole consacrate si filosofiei istoricilor, filosofiei limbajului, filosofiei artei, retoricii. Pentru istoria mentalitatii, capitolul Filosofia eruditilor (cu Plinius cel Batrân, cu Aullus Gelius, cu Macrebius) este nemuritor. Totodata, în partea de încheiere, de la ultimii „antici” la primii „medievali”, se face trecerea fireasca de la filosofia veche la noua filosofie, proprie crestinismului.

Atât în forma, cât ?i în con?inut, aceasta carte este o crea?ie editoriala de seama realizata de cunoscutul academician Gheorghe Vladu?escu, specializat în filosofia din Roma Antica.

„Fara îndoiala ca, în filosofie, romanii nu reconstruiau asemenea grecilor, dar, erau totusi, o alternativa la acestia. Urmându-i, punându-se sub semnul lor, ei n-o faceau decât pentru a învata sa zboare singuri. Supunerea, deci, ca un fel de viclenie a ratiunii, era prima miscare, necesara pentru emancipare.” (Gheorghe Vladu?escu)

Filosofia în Roma veche - e-bok, Rumänska, 2023