„Când a constatat, pe baza identita?ii structurale între simptomul nevrotic, pe de o parte, ?i vis, act ratat, cuvânt de spirit, produse culturale, pe de alta parte, ca între «normal» ?i «patologic» exista doar o deosebire de grad, ?i nu una de natura, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. Psihanaliza, ca psihologie, este o psihologie a incon?tientului.

Spre deosebire de psihologia con?tiin?ei, care studiaza fenomenele psihice con?tiente (sau accesibile în mod direct con?tiin?ei), psihologia incon?tientului cerceteaza acele fenomene psihice accesibile con?tiin?ei doar indirect, prin intermediul interpretarii de tip psihanalitic. Descoperirea incon?tientului psihic a revolu?ionat nu numai psihologia, ci ?i celelalte ?tiin?e ale omului: filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc.

Daca ar fi sa formulez în pu?ine cuvinte ?i într-un mod sugestiv esen?a psihologiei incon?tientului, a? spune ca ea consta în ideea ca ?i oamenii sanato?i, nu numai nevroticii, au incon?tient. Iar incon?tientul oamenilor sanato?i are acelea?i con?inuturi ca ?i incon?tientul nevroticilor. Diferen?a e doar de grad.

Oricât ar parea de surprinzator, psihanaliza nu este, a?a cum ne-am obi?nuit sa o gândim, un domeniu nestructurat interior, ci un adevarat sistem de discipline. Disciplinele psihanalitice – psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia ?i psihanaliza aplicata – se afla în rela?ii cronologice ?i logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitica. Teoretizarea experien?ei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-au cladit metapsihologia ?i psihanaliza aplicata. Structura de rezisten?a a acestei cladiri multietajate o formeaza ideea de incon?tient.

Parcurgerea celor optsprezece volume ale operelor complete a lui Jung mi-a prilejuit constatarea, surprinzatoare la prima vedere, ca exista mai multe tipuri de arhetipuri, daca folosim drept criteriu defini?ia arhetipului cu care Jung opereaza de-a lungul întregii sale opere, ?i anume de pattern of behaviour, de for?a interioara de ordinul instinctului, cu valen?e spirituale. Arhetipurile care corespund acestei defini?ii ?i pe care le-am numit tipice descriu într-adevar o experien?a a speciei transmisa ereditar. Din categoria arhetipurilor tipice fac parte: arhetipul matern, arhetipul patern, arhetipul infans, anima, animus, arhetipul rena?terii, comunismul ca arhetip, arhetipurile regionale sau etnice, de tipul arhetipului germanilor (Wotan), cristalizare ?i transmitere a unei experien?e colective de ordin general, nu universal.“ – Vasile Dem. Zamfirescu

Introducere în psihanaliza freudiana ?i postfreudiana - e-bok, Rumensk, 2016